Cum era de așteptat, oamenii bine
plătiți care au în sarcină denigrarea Bisericii Ortodoxe Române și a
învățământului religios din școlile publice, au reacționat în stilul
caracteristic, cu un tipic ușor de anticipat, la hotărârile luate de Sfântul
Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pentru susținerea predării religiei în
învățământul preuniversitar.
Însuși titlul articolului ne duce la
ideea că textul pornește într-o notă de denigrare a reacțiilor forului suprem
de decizie al BOR în legătură cu disciplina religie. În ziarul Adevărul din 18
decembrie 2014 suntem anunțați că ” Patriarhia se zbate să păstreze Religia
obligatorie în şcoli”. Considerăm că experiența vastă
de jurnaliști i-ar fi ajutat pe cei de la Adevărul, care luptă împotriva
ADEVĂRULUI, să găsească un termen adecvat realității. Biserica nu se zbate, nu
apelează la gesturi extreme, nu se simte epuizată astfel încât să-și exprime
ultimele reacții, ci face ceea ce a făcut de veacuri și ceea ce este datoare să
facă: să apere credința ortodoxă și pe cei care trăiesc potrivit acestei
credințe, de toate atacurile venite din partea potrivnicilor. Biserica nu a dat
semne de slăbiciune nici când marii persecutori și-au pus în gând să șteargă de
pe harta Imperiului Roman și ultima urmă de creștin, nici când Imperiul
Bizantin a fost tulburat de disputa împotriva sfintelor icoane. Cu atât mai
mult acum, Biserica nu se lasă intimidată și nu stă retrasă în spatele
jilțurilor arhierești, ci reacționează statutar prin glasul Sfântului Sinod,
care emite decizii ce se aplică în toate parohiile.
Cele trei persoane care apar frecvent și
emit judecăți eronate cu privire la ora de religie invocând corectitudinea
politică trebuie să știe că o hotărâre a Sfântului Sinod se aplică în fiecare
parohie și de către toate miile de preoți și milioanele de credincioși pe care
aceștia îi păstoresc. Este timpul ca adversarii Ortodoxiei să renunțe la
veșnicele exemple de încălcare a normelor canonice de către câțiva dintre
slujitorii altarului, care au căzut în diverse capcane provocați în mod
intensiv, ci să asculte de acum încolo glasul zecilor de mii de slujitori ai
altarelor și monahi care reprezintă vocea Evangheliei până la sfârșitul
veacurilor.
Nu știm cum au ajuns jurnaliștii la
concluzia că reacția Sfântului Sinod reprezintă ”încercările aproape disperate ale
Patriarhiei de a păstra Religia ca materie obligatorie în şcoli”.
De unde reiese disperarea? Dacă într-adevăr era disperare, Sfântul Sinod s-ar
fi întrunit în ședință extraordinară, convocată special pentru rezolvarea
acestei probleme în cel mai scurt timp posibil. Acum, pe 16 și 17 decembrie a
fost una din cele două ședințe ordinare care se desfășoară în cursul unui an,
de regulă, primăvara și toamna. Biserica nu a dat niciodată dovadă de
disperare, pentru că disperarea este provocată de deznădejde și necredință. Nu
a fost disperată Biserica nici pe vremea lui Dioclețian, marele persecutor, nu
este nici în contemporaneitate.
Cuvântul potrivit ar fi îngrijorare, dar
nu pentru statutul Bisericii în societate, ci pentru faptul că ai săi
credincioși sunt asaltați de informații mincinoase menite să le zdruncine
credința și să le piardă sufletul. E îngrijorată Biserică pentru faptul că cei
care militează pentru respectarea drepturilor omului, încalcă aceste drepturi
și, în loc să urmărească ajutorarea, urmăresc distrugerea sufletească. În fața
provocărilor proorocilor mincinoși, Biserica are datoria de a apăra învățătura
Mântuitorului Hristos și de a reaminti
credincioșilor adevărata învățătură revelată de Dumnezeu. Știu că ar fi fost
mai bine pentru adversari ca Biserica să tacă, dar dacă începe să vorbească, de
unde trageți concluzia că are reacții disperate? Cumva disperarea e în altă
parte? Maniera în care este scris articolul arată, mai degrabă, că acuzatorii dau
dovadă de disperare. Sau, dacă v-ați exprimat în acest fel ca să manipulați din
nou opinia publică, să știți că nu mai funcționează strategia. Oamenii și-au
dat seama cu cine au de-a face.
Jurnaliștii au rămas uimiți că Biserica
a ieșit la luptă și cu arme moderne. Sfântul Sinod a dat binecuvântare pentru
înființarea Asociației Părinților pentru Ora de Religie (APOR). Dacă până acum
asociațiile umaniste, care în fapt au drept scop dezumanizarea ființei umane,
erau ele mai energice voci care se auzeau cu privirea la ”contaminarea”
copiilor prin religie, în curând se va auzi și o voce oficială care va demasca
în fața opiniei publice toate dedesubturile campaniei ateiste. Cu această
ocazie vor fi prezentate toate cazurile întâlnite în școlile din România în
care unii copii sunt obstrucționați să participe la orele de religie. Dacă ASUR
bătea monedă pe un caz în care un părinte se simțea lezat că are dreptul de a
face o cerere pentru a-și retrage copilul de la ora de religie, iar acest lucru
era prezentat drept discriminator, acum a sosit momentul ca APOR să arate
adevăratele drame prin care trec copiii
care vor să studieze religia, dar sunt opriți prin diverse amenințări: scăderea
notei la purtare, corigență dacă alege religia ca disciplină opțională și nu
matematica sau altă materie, mustrare în fața clasei, denigrare, etc. A sosit
momentul ca adevărul să iasă la suprafață!
Ca orice articol postat de Adevărul pe
tema orei de religie, urmează partea a doua, în care intervin veșnicii
apărători ai doctrinei secular-umaniste. Catalogați drept experți, pionii
campaniei ateiste reiau aceleași teze învățate pe de rost. Nu știu cum de nu și-au dat seama până acum că se contrazic? Dăm
un singur exemplu: ”De ani de zile atragem atenţia că înscrierea din oficiu la ora de religie
este imorală şi este în contradicţie cu Legea cultelor. Obligativitatea
participării la ritualuri religioase reprezintă un fapt penal“ afirmă Toma
Pătrașcu. Din moment ce legea cultelor garantează libertatea religioasă, iar
pentru ora de religie se dă posibilitatea să alegi, unde se mai găsește
obligativitatea? Însăși Ortodoxia este o religie a libertății. Sfânta Scriptură
ne spune că acolo unde este Duhul Dumnului, acolo este și libertatea. E
imposibil ca o religie a libertății să oblige pe cineva să facă un lucru dacă
nu și-l dorește. Nu a fost nimeni luat cu forța la un ritual religios, nici nu
a fost forțat să se închine. Cine nu dorește acest lucru, are dreptul să nu participe.
Nici Mântuitorul nu-i mântuiește pe oameni cu forța: ”Iată, Eu stau la ușă și
bat. De va deschide cineva, voi intra la el și voi cina cu el”. Întâlnirea cu
Hristos depinde de opțiunea omului, la fel și întâlnirea cu profesorul de
religie. Nu vrei să te întâlnești cu el, nu deschizi ușa!
Următoarea reacție, la fel de încurcată, vede în hotărârile Sfântului
Sinod, o modalitate de a pune presiune pe părinți de a-și înscrie copiii la ora
de religie. De asemenea, Biserica este acuzată că nu acceptă că există
libertatea de exprimare. Dacă BOR și-a exprimat părerea, înseamnă că nu acceptă
libertatea de exprimare? Dar libertatea de exprimare a BOR de ce nu este
recunoscută? E valabil acest principiu doar când ne exprimăm noi și ceilalți
tac? Dacă BOR își prezintă atitudinea, lezează libertatea de exprimare a
secular umaniștilor? Sau, mai bine zis, mergând pe regula impusă de ei, ateii
sunt deranjați că BOR se exprimă? Păi, nu spuneți voi că se impune să acceptăm
faptul că există libertate de exprimare?
Cu ce credeți că se încheie articolul? Cu cele trei cazuri de preoți care
au ieșit în evidență cu lucruri negative, oprite de canoanele bisericești. Dar,
parcă, acum vorbeam de ideologii. Persoanele menționate nu sunt reprezentative
pentru religia creștină, sunt persoane care au căzut pradă provocărilor diverse
și au deviat de la menirea lor. O exepție nu reprezintă regula de bază a unei
religii. O persoană care greșește, nu ne duce la concluzia că învățătura este
greșită, ci modul de aplicare al ei de către o persoană, în anumite
circumstanțe e greșit. Ar fi fost onest să se arate ce îi învață rău religia pe
copii, nu cum sunt biruiți unii slujitori de ispite.
După părerea noastră, era indicat ca în acest context să se facă o analiză
asupra prestațiilor profesorilor de religie în școli, în comparație cu
profesorii de alte materii. Nu am auzit de profesor de religie care s-a
sinucis, de profesor de religie care incită la violență, de profesor de religie
care să promoveze pornografia, de profesor de religie care să vândă cărți
copiilor în schimbul notelor, de profesor de religie care să agreseze elevii,
etc. (am enumerat cazuri prezentate la știri în ultimele două săptămâni) De ce
vorbiți de ora de religie și bravați cu două cazuri de preoți care și-au
încălcat jurămintele și nu vorbiți de profesorii de religie? Oricum acei preoți
nu ajung la catedră să le vorbească elevilor despre moralitate. Unii dintre ei
nici nu mai sunt în cler, deci nu sunt reprezentativi pentru Ortodoxie.
Este cazul ca opinia publică să se facă auzită și să scoată la iveală
politica agresivă de denigrare a Bisericii. Ne vom alătura APOR pentru
promovarea Adevărului Veșnic, nu a celui ”mincinos” cu mesaj ascuns. Adevărul
despre ora de religie și implicațiile ei în educația armonioasă a elevilor
trebuie căutat în revelația divină păstrată de la Mântuitorul Hristos și
Sfinții Apostoli în Biserică și nu în ziarul Adevărul, care a demonstrat încă o
dată că e un ziar potrivnic Adevărului Veșnic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu